Factură a scrisorilor expediată de la Mihăileni la Dorohoi, 4–5 ianuarie 1862

Piesa ilustrată este o factură poștală moldovenească tipărită, emisă în cadrul serviciului poștal oficial, utilizată pentru însoțirea și evidența trimiterilor expediate între două oficii. Formularul poartă antetul tipărit „Factura scrisorilor”, cu indicativul „Poșta No. 5”, iar completarea manuscrisă arată clar traseul „Mihăileni la Dorohoi”. Din punct de vedere documentar, avem de-a face cu o piesă administrativă poștală autentică, specifică sistemului de control și contabilizare a corespondenței din Moldova începutului de deceniu 1860.

Elementele esențiale ale piesei sunt cele două ștampile poștale de tip clasic M1 Moldova, ambele aplicate clar pe față. În stânga sus se observă ștampila de plecare „MICHAILENI”, în dublu cerc, tip mic, cu diametre de aproximativ 12,2/21 mm, având în centru data dispusă pe două rânduri, „4/1”, tus maro. În dreapta sus apare ștampila de sosire „DOROHOJ / MOLDOVA”, tot de tip M1 mic in tus verde, cu aceleași dimensiuni generale, purtând data „5/1”. Ambele impresiuni sunt perfect lizibile și confirmă fără echivoc expedierea la 4 ianuarie 1862 și primirea la Dorohoi la 5 ianuarie 1862. Succesiunea cronologică este logică și se înscrie în ritmul obișnuit de circulație al corespondenței oficiale între oficii moldovenești apropiate.

Din punct de vedere tipologic, formularul este conceput pentru a centraliza diferite categorii de trimiteri. tabelul tipărit indică existența unor poziții distincte pentru corespondență recomandată, francată, scrisori cu plată la destinație, trimiteri în tranzit și alte categorii administrative prevăzute de practica poștală a epocii. De asemenea, tabelul include coloane pentru numărul de bucăți și pentru sumele aferente, separate pe „Franco” și „Porto”, ceea ce arată rolul dublu al documentului: inventariere fizică a trimiterilor și control contabil al taxelor poștale.

În starea actuală a piesei, rubricile cantitative sunt completate în mod explicit. Se văd urme de trasare sau semne grafice în zona coloanelor, însă nu se disting cifre certe care să permită stabilirea numărului exact de scrisori ori a repartiției lor pe categorii. Din acest motiv, nu se poate afirma cu siguranță câte scrisori a însoțit acest document și nici ce tip exact de trimiteri conținea expediția. Certitudinea este doar că formularul a fost folosit ca document de însoțire între Mihăileni și Dorohoi, fiind validat de ștampila de plecare și de cea de sosire.

Sub aspect istoric, documentul este foarte relevant pentru studierea mecanismelor interne ale Poștei Moldovei în perioada imediat anterioară unificării administrative depline a serviciilor poștale din Principate. Astfel de facturi însoțeau sacii sau pachetele de corespondență și funcționau ca instrumente de verificare reciprocă între oficii. Ele certificau atât predarea expedierii, cât și primirea ei, reducând riscul pierderilor, al erorilor de taxare și al neconcordanțelor între oficii. Prezența simultană a celor două ștampile M1 mici pe același formular este importantă și pentru reconstituirea practicii de lucru: una fixa momentul ieșirii din oficiul expeditor, cealaltă consfințea intrarea în oficiul destinatar.

Filatelic și marcologic, piesa are o valoare aparte prin asocierea a două impresiuni clasice moldovenești bine conservate pe un formular poștal oficial. Ștampilele M1 mici sunt printre cele mai reprezentative mărci poștale de serviciu ale Moldovei din acea epocă, iar prezența lor pe documente administrative originale, nu doar pe scrisori obișnuite, adaugă interes de specialitate. În acest caz, combinația Mihăileni, oficiu periferic important pentru nordul Moldovei, și Dorohoi, centru regional semnificativ, oferă și o bună ancorare geografică. Piesa este utilă nu doar pentru clasificarea ștampilelor, ci și pentru studiul circuitului poștal efectiv.

În concluzie, documentul reprezintă o factură poștală moldovenească autentică, expediată de la Mihăileni la 4 ianuarie 1862 și recepționată la Dorohoi la 5 ianuarie 1862, purtând două ștampile clasice M1 Moldova mici, perfect lizibile. Importanța sa rezidă în caracterul său administrativ, în claritatea traseului poștal și în prezența concordantă a celor două ștampile de control. Formularul era destinat inventarierii trimiterilor însoțite, dar, în lipsa unor înscrieri numerice lizibile în rubricile interne, numărul exact și natura precisă a scrisorilor însoțite nu pot fi stabilite cu certitudine doar pe baza acestei piese.